Sunt la 2 metri de pamant.. tot ce simt este putinul soare de apus printre nori razlet prietenosi... si pe alocuri de umbra o adiere taioasa ce-mi taie pielea... Tot ce aud sunt doua sufluri... unul puternic.. plin de viata, de dorinta evadarii.. ritmat, nerabdator - al lui... si unul mai usor.. mai sfios.. intretaiat uneori de neincrederea neincercarii - al meu.
Imagini de alb sfasietor, de munti intregi de universuri care imi parlesc orice simtire cunoscuta printre zbuciumul de obisnuinta ale zilelor. Rasuflari taiate de tot..de lipsa miscarii, de frumusete in cea mai cruda stare, de doruri toate, de trairi noi. Dar linistea intretaiata de cele doua sufluri pereche incepe sa devina din ce in ce mai tulburata, mai sacadata.. mai doritoare de evadare, de libertate.. de putere, de adieri taioase, de ritm, de viteza... Si totul in jurul meu pare altfel, din alta lume.. lume de poveste-visare.. O utopie in vartej... Si simt ca zbor.. ma ia incet, ne impletim drumurile..respiram acelasi aer, visele si trairile.. ma duce pe culmi noi.. imi arata lumea lui..imi sopteste obsesiv-compulsiv "Zboara cu mine! Ai incredere! " ma invarte si m-avanta in nou... intr-un dans doar de noi stiut.. impartit.. de noi simtit pana in ultimul muschi necunoscut pana acum...
Imi face cunostinta cu libertatea instinctuala a unui galop bine realizat ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu