Gura de aer

Cum ar fi daca in fiecare minut ai simti ca te sufoci? Ca nu ai aer? Ca inspiri doar ca sa constati ca nu este suficient aer? Ca esti in plin "aer liber" si pur si simplu aerul nu iti intra in plamani?

Cum e sa incerci intens sa adormi.. in acelasi pat, in acelasi loc, pe aceeasi perna... dar sa simti ca locul tau pur si simplu nu e acolo? Ca tot ce poti sa faci e sa te ridici.. sa fugi... sa cauti aer? Si dintr-o data, tot locul - cunoscut, familiar, "acasa"- devine atat de sufocant incat fugi? Si fugi ... si fugi... cu gandul ca undeva vei gasi aer... si alergi, si cauti, si alergi... si cauti... Disperat.. fiecare fibra din fiinta ta este deschisa spre acea "gura de aer proaspat" care te poate salva... si o cauti.. O cauti in cele mai necunoscute locuri, in cele mai familiar-nefamiliare locuri.. In cele mai necrutatoare si dureroase. Si stii ca te ranesti daca o cauti acolo, dar tu insisti... poate de data asta nu va fi la fel.

Si cauti "gura de aer" care crezi ca te va salva. Si o cauti neincetat. Te agati de fiecare trecator, intreband disperat daca ti-a vazut "gura de aer"... si cauti... si te sufoci - cu cat o cauti mai tare, cu atat te consumi mai tare, si cu atat te sufoci mai intens. Si simti ... cu cat cautarea e mai intensa, mai sufocanta, mai consumatoare, mai puternica... cu atat te scufunzi mai tare... si cu atat "gura de aer" e mai departe...

Si atunci ce ramane?

O "gura de aer"... undeva... departe... pentru altcineva.

Tu nu ai nevoie de o "gura de aer" sa te salveze. "Gura de aer" e in tine.. trebuie doar sa inspiri mai adanc...

Iarna...

.. imi simt sangele inghetat... tulburat de acelasi cunoscut-indepartat.. Simt un cald atat de indepartat..de parca e aproape uitat printre ganduri incurcate... Dar care ma invaluie.. doar putin..cat sa-mi aduca aminte de gustul visarii impartite, ca mai apoi sa se ia si sa fuga departe, prin lumi necunoscute, lasandu-ma-n frigul ciudat. Nu stiu de ce.

Nu ma intreba de ce mi-e frig... Nu ma intreba ce nu-i la locul lui... Nu mai lasa pe umerii mei greutatea unei calduri impartite.. Pentru ca vreau-nu vreau... Doar ma stii... Voi vrea caldura impartita evident.. Doar nu sunt atat de pierduta in gandurile-mi incat sa vreau frigul! Aaa.. nu mai stii sa faci focul? Ce prostii sunt astea? Cum nu mai stii? Erai desavarsit in arta arderii! Inca esti! Nu?!

Auzi? Nici eu nu mai stiu, sa stii! Dar il caut uneori... parca aproape as vrea sa invat din nou sa-l fac.. sa-i mai simt arsita..macar o data! Poate reuseste sa-mi incalzeasca fluturii... sa-mi arda privirile.. sa ma invaluie, sa ma uimeasca, sa ma incante, sa ma ameteasca, sa ma linisteasca, sa-mi dea aripi in flacari... ca apoi sa-mi amintesc frigul din noptile de iarna neimpartita...si sa simt din nou gustul neapartinerii in acea lume inghetata... Si ma smulg brutal din caldura .. si-mi simt sangele inghetat... dureros-chinuitor trecand prin vene.. lasand in urma linii mici... sfasietoare..

Pentru ca frigul este in mine. Si atunci imi aduc aminte ca am uitat intentionat chibritul acasa...

Cum e..

... sa te rupi in bucati? Sa ai stomacul sfartecat de aripile fluturilor transformati in lighioane ciudate? Cum e sa nu-ti gasesti locul... sa stii ca nu trebuie sa apartii dar sa cauti apartinerea? Cum e sa stii ca nu catalogarea e raspunsul, dar ca o faci obsesiv compulsiv? Cum e sa vrei sa pleci, ramanand unde esti? Cum e sa fugi nemiscandu-te? Cum e sa stii ca acum e momentul sa decizi? Cum e sa fii observatorul lumii in care te invarti stand inghetat cu zambetul pe buze? Cum e sa te simti infrant? Cum e sa fii controlat doar de un imens ego care-ti dirijeaza miscarile, ca intr-un show de puppets? Cum e sa vrei sa atingi, sa strangi, sa cauti, sa te abandonezi, sa te dizolvi ca apoi sa te reintregesti... si sa nu gasesti? Cum e sa fii singur intr-o mare de oameni care-ti strang mana? Cum e sa vrei ce credeai ca te dezgusta? Cum e sa te strangi si apoi sa o iei de la capat? Cum e sa simti ca esti atat de frant si de rupt si de risipit incat sa nu-ti mai vezi partile intregi? Cum e sa te trezesti ca nu mai tii minte cand ai zambit cu sufletul?

Cum e sa fii pierdut in tine?

Intrebare...

Tu? )

Cu ochii-n gheata de afara si-n focul dimprejur... cu gandul fugind de tot..de toate si ... de mine ..cu mintea-mpartita in prezentul viitor... Voind sa ating norii de ieri prin ziua de azi... cu puterea de alaltaieri sa infrunt furtuna de maine.. si sa iubesc cu puterea toata... zilele ce vor urma... in trecutu-mi linistit de zbucium impartasit... Doar ca nu e timpul tau copil rebel.. Infrunta-ti ziua privind cu ochii mari in noaptea ce te-nconjoara...Prinde luna-n maini si zambeste-i larg ... libertatea de ieri va veni in soarele de maine... doar prin tine ...

iar eu? Eu.. doar sfartecata-n bucati de viata cu mari tentative de abandon...

Scrisoare de dragoste.

(nescrisa din cauza vremii nepetrecute)

Am pasit pe urmele mele pana la intersectia drumului.

Congruenta niciodata petrecuta era acolo. La locul bine stabilit al trecutului viitor posibil.

Ti-am spus te iubesc. Si mi-am petrecut gandul in jurul umerilor tai.

Felin si tandru m-am petrecut

Atunci ti-am dat voie sa ma iubesti, atat.

Nepermisiva urii. Obtuza dragoste, nu?

Sunt pasii nostri acolo, in fata. Nu pot sa-i strabat pana la tine. Desi i-am strabatut de mii de ori.

E cararea noastra paralela.

Te iubesc. Visul frumos de copil zacand prafuit-uitat in raftul zilelor nepetrecute.

Am venit. Inapoi in timpul nostru asteptand sa cobori privirea.

(Incapatanare. Viitor trecut prin vorbe. Orgolii. Toate legandu-se de pasii nefacuti.)

Recunosc doar caldura gandului in jurul trupului tau. Eu plecata spre cer, tu ridicat spre pamant.

Contopirea. Existenta lui UNU.

Pana aici m-a purtat dragostea, in timpul niciodata viitor.

Si atunci ne-am iubit ca si cum ar fi fost primordialul. Nu scriu cuplu. Ci ca si cum am fi fost inceputul.

Atemporal. - Generand timpul.

Aspatial. - Generand cararile.

Simetric. - Asimetria imposibilului.

M-am primit atunci in tine, ca si cum te-as fi primit.

Si atunci te-am primit in tine ca si cum trupul gandului meu s-ar fi suprapus calm si firesc peste gandul trupului tau.

Te iubesc - ecoul celuilalt Te iubesc.

Copii. Zbenguindu-se crud prin adevarurile de mai tarziu.

Simti? Facem dragoste. In trecutul nostru niciodata viitor. Ca si cum ultima clipa impreuna ar fi si prima in despartire.

Soptind obsesiv frenetic-ritmat : te iubesc.

Unde e urma ta in mine? ... am gasit doar pe mine iubindu-te.

Peste noi trece curcubeul copilaros imprastiat, hlizindu-se caraghios:

"Nebunilor.Iubiti?"

"Cui ridicati voi osanale??"

"Timpul vostru nu e .. nu va apartine..."

Si te las sa ma patrunzi, iubire. Ca o tampla bland aplecata spre mine.

Si te las sa-ti spun Te iubesc.

Uitandu-ma pe mine din UNU. Fiind al doilea Imposibil.

si las scrisoarea neterminata.

inca nu mi-am strabatut pasii pana la tine.nu...

Joi..

.. zi grea imi spuneam aseara... Sau ciudat de infruntat.... poate veni totul inapoi sau poate trece mai departe pe aceeasi cale ...

Campuri verzi... senin.. caluti.. libertatea unei miscari fericite... si apoi suna alarma.. macar e "Over the rainbow" si parca incepi altfel ziua.. Ce conteaza ca e imposibil de devreme.... si stii ca sunt -10 afara... si te intrebi repetat "Ce-ar fi daca azi nu ma ridic?" ... dar imi misc totusi fizicul inspre rutina.. somnoroasa si parca neodihnita desi 7 este un numar arhisuficient.. si ma duc spre cafeaua de dimineata... Care o torn pe mine (strike 1!) pentru ca am uitat ca de obicei cafeaua se bea din cana/pahar/borcan sau alte recipiente... Asa ca mai incerc o data. Nimeresc :) Dau drumul la apa cu ochii inchisi... si iau prima gura de cafea.. Si imi dau seama ca vreau sa iau gustul trezirii cu mine asa ca mai pun de o cafea doua... dar nu nimeresc nici de data asta (strike 2!) ... si ma indrept spre dusul datator de speranta .. cu ochii inchisi ma bucur de o caldura frumos parfumata in dimineata... Ce mai conteaza ca in mijlocul spumelii de rigoare se gandesc toti locatarii sa foloseasca apa calda, astfel ca trebuie sa-mi continui dusul cu apa rece de-mi ingheata si ultimul fir de par plin de spuma?! Sunt doar -10 afara, nu!?

Si ma indrept spre cafeaua de dus ... ce mai conteaza ca nimeresc fix! dar fix!! Nu cu 20 de grade mai la stanga-dreapta! NU! FIX in cutitul in care tot timpul am stiut ca voi nimeri daca nu-l mut?! Si iau cafeaua, care ghici ce? Da. O torn iar pe mine (strike 3!) si nici nu prea nimeresc recipientul asa ca ajunge iar pe mine.. (strike 4!)

Si stai si te mai intrebi totusi cum poti sa razi ca un dement la fiecare mic dezastru? Cu ochii in soarele-portocalos din joi dimineata :)

Ca doar e joi si e zi grea.

P.S. : ieri am vazut cea mai frumoasa imagine : un copil ... nu mai inalt de-o schioapa... bagat in zapada inuman de alba pana la brau... infofolit pana-n dinti.. cu un bulgare imens in mana dreapta.. muscand din el cu o pofta delicioasa!

Azi fug..

... azi pur si simplu fug. Ma vad! Ma vad cum imi iau picioarele-n spinare si o iau la fuga. Nu alerg..fug! Uite-asa vreau-nu vreau eu! Ca e mai simplu... si e si mai dureros pana la urma... Dar vocea micuta din spatele gandului-negand imi tipa.. imi zgarie timpanul cu aceeasi vorba repetata compulsiv "Fugi!". Si ma opresc o secunda.. un pic linistita ascultandu-ti visele-vorbe... imi trag sufletul.. Stau aproape confortabil si ascult... si ma invart.. ma avant.. si sar peste munti si mari.. si zbor.. mai sus.. si mai sus.. si apoi incremenesc in norii neprimitori.. si cad.. si fug! Inapoi in mare-sub mare... adanc in nisip.. gasesc cochilia familiara... Si strecurandu-ma o imbrac in siguranta... ma invalui in sideful dur plin de culorile curcubeului nevazut. Si respir-inspir aerul din jur... Il cunosc-recunosc si ma linistesc.... doar pentru o clipa.. marea care ma inconjoara este in plina furtuna...si fug!

Azi nu mi-ai fost...

... cafeaua de dimineata. Azi nu mi-ai fost gustul marii.. nu mi-ai fost frigul de pe obrazul proaspat trezit.. nu mi-ai fost zambetul de dimineata.. nu mi-ai fost dorinta de inceput.. nu mi-ai fost rasarit.. nu mi-ai fost glas de ascultat.. suflet de mangaiat.. speranta de sperat.. curaj de infruntat.. nu mi-ai fost liniste..

Azi am fost doar eu. Fara tine. Pur si simplu. Un gust cunoscut mi-a dat tarcoale tot timpul.. m-a imbratisat.. m-a tras mai aproape.. m-a ademenit ... m-a invaluit... in gustul a tot si toate .. cunoscut.. inradacinat.. Dar nu reuseste sa ma aduca inapoi. Pentru ca tu esti departe... si nu-mi mai esti ... Pentru ca eu sunt .. eu. Atat.

Nori spulberati de un soare ciudat de luminos si linistitor...

Si ma bucur. Ma bucur pentru mine. Iar asta e nebunie curata... in fericirea simpla. In curajul de a fi... pentru ca azi nu mi-ai fost :)

How can you fly over the rainbow?

Sunt la 2 metri de pamant.. tot ce simt este putinul soare de apus printre nori razlet prietenosi... si pe alocuri de umbra o adiere taioasa ce-mi taie pielea... Tot ce aud sunt doua sufluri... unul puternic.. plin de viata, de dorinta evadarii.. ritmat, nerabdator - al lui... si unul mai usor.. mai sfios.. intretaiat uneori de neincrederea neincercarii - al meu.

Imagini de alb sfasietor, de munti intregi de universuri care imi parlesc orice simtire cunoscuta printre zbuciumul de obisnuinta ale zilelor. Rasuflari taiate de tot..de lipsa miscarii, de frumusete in cea mai cruda stare, de doruri toate, de trairi noi. Dar linistea intretaiata de cele doua sufluri pereche incepe sa devina din ce in ce mai tulburata, mai sacadata.. mai doritoare de evadare, de libertate.. de putere, de adieri taioase, de ritm, de viteza... Si totul in jurul meu pare altfel, din alta lume.. lume de poveste-visare.. O utopie in vartej... Si simt ca zbor.. ma ia incet, ne impletim drumurile..respiram acelasi aer, visele si trairile.. ma duce pe culmi noi.. imi arata lumea lui..imi sopteste obsesiv-compulsiv "Zboara cu mine! Ai incredere! " ma invarte si m-avanta in nou... intr-un dans doar de noi stiut.. impartit.. de noi simtit pana in ultimul muschi necunoscut pana acum...

Imi face cunostinta cu libertatea instinctuala a unui galop bine realizat ....

Fair-play unilateral

Tu nu esti fair-play. Nu din perspectiva mea.. poate din a ta .. cu siguranta pentru tine este mai mult decat real. Dar nu e fair-play ce joci tu. Sau poate s-a reinventat definitia jocului corect si eu am ramas in urma .. uimita. Vrei sa fi fair-play? Atunci nu fugi de fiecare data cand s-ar putea sa iti fie patruns Universul.. nu ridica ziduri.. nu crea povesti povestitoare..Nu fugi peste mari si oceane si nori nepatrunsi.. Vrei sa fie un fair-play impartit? Atunci lasa fereastra deschisa. Si hai sa discutam cu ferestrele larg deschise! Nu? Asta e fair-play din cate imi amintesc. N-am invatat cum se face unilateral, de obstacole izbindu-ma razand... razand cu gandul la florile ascunse in spatele ferestrelor inchise...Pai nu? Daca este atat de viu afara, cu siguranta in este si mai si ...

Nu imi povesti de imaginatie printre vise colorate de ferestre incuiate... Nu trage zavorul de fiecare data cand s-ar putea sa-ti sara un ciob care te face sa te simti inconfortabil... Sau ne jucam de-a fair-play-ul doar cand e de partea ta? Vrei un fair-play unilateral? Putem incerca. Nu garantez succesul. Inca nu imi cunosc limitele. Dar stiu ca inca nu imi place unilaterismul.. gratuit.. sustinut de argumente de bilateralitate. Curaj mult pentru a trece de valurile spumoase ale marii.. oceanului, sau de ce nu? A norilor. Mult trebuie. Cuvinte goale, reale pentru tine.. provocatoare de zambet amar printre priviri indepartate.. ingandurate.. fugite in trecut. Imi provoaca un gust familiar acest fair-play unilateral sustinut de bilateralitate. L-am trait de fiecare data, stii? Zambind chiar. Dar azi imi scartaie pe o sinapsa si nu iese nici sa vreau.

Auzi? Stii ce? Eu ma duc in viata mea, sa stii! Stai tu acolo in fair-play-ul tau unilateral dezvoltat.

Doar am invatat foarte bine si de la tine cum se inchide fereastra si se arunca cheita. ;)

Jeu d'enfants

De 2 zile cade si cade.. si se asterne linistit sub pasii grei... dar parca de data asta este mai frumoasa ca oricand.. O simt printre degete, ii simt topirea in caldura mainii, sa-mi inghete caldura .. Mirosul de frig, sunetul strivit sub pasii grabiti, sunetul mut in linistea diminetii... Imagini albe printre gustul unei cafele amare prin ganduri impartita.. O bucurie cruda impartita... despartita de drumuri diferite cu ceva timp in urma.

Imagini albe de povestea bunicii.. rasete voioase, nasucuri inghetate, manusi pierdute, imbratisari calde in bratele reci calduroase. Amestec de ganduri bucuroase. Bucurie impartita cu zambet frumos... cu gand pierdut printre ale tale.

Joc de copii nebuni

Un 24 pentru 24 din 21

Ciudat... mi-a fost prin ganduri in ultima vreme.. incepand cu aproape primele zile ale anului.. am mai tras cu ochiul prin informatii.. am mai rostit numele in conversatii razlete.. dar atat. Pana azi. Ciudat insist. Prin aglomeratie.. prin oameni grabiti, printre graba mea din intarziere.. i-am zarit chipul printre chipuri gri.. La fel de gri, tras in spate de spate... Ciudat ca a fost un 24 impartit.. ciudat ca au trecut luni multe si intregi..cu vieti diferite ...construite pe alte carari. Nu stiu daca m-a zarit.. dar eu stiu ca i-am zarit chipul atat de familiar ... trista asocierea de tristete si cruditate in stare pura de rau. Si stiam ca aceasta zi va veni intr-un final fericit ciudat :) Si poate m-a speriat, creand scenarii si dialoguri ... dar nu a fost asa. A fost mai usor decat imi imaginam. Nici nu aveam contact vizual printre chipuri pierdute. Dar postura mea s-a schimbat ... a devenit rigida, rasul din conversatie poate a devenit fortat, iar mainile imi tremurau... ma impiedicam de orice chip gri din jurul meu, de fiecare univers creat ... Ma vede? Vede ca nu mai sunt ce eram? Ma vede? Vobeste de mine? Isi aminteste 24 impartit? Ma mai uraste?

Si am coborat. Impiedicata, grabita, cu amintiri sterse.. razlet prin cotloanele mintii.. inapoi in viata mea. Sunt fericita :)