.. imi simt sangele inghetat... tulburat de acelasi cunoscut-indepartat.. Simt un cald atat de indepartat..de parca e aproape uitat printre ganduri incurcate... Dar care ma invaluie.. doar putin..cat sa-mi aduca aminte de gustul visarii impartite, ca mai apoi sa se ia si sa fuga departe, prin lumi necunoscute, lasandu-ma-n frigul ciudat. Nu stiu de ce.
Nu ma intreba de ce mi-e frig... Nu ma intreba ce nu-i la locul lui... Nu mai lasa pe umerii mei greutatea unei calduri impartite.. Pentru ca vreau-nu vreau... Doar ma stii... Voi vrea caldura impartita evident.. Doar nu sunt atat de pierduta in gandurile-mi incat sa vreau frigul! Aaa.. nu mai stii sa faci focul? Ce prostii sunt astea? Cum nu mai stii? Erai desavarsit in arta arderii! Inca esti! Nu?!
Auzi? Nici eu nu mai stiu, sa stii! Dar il caut uneori... parca aproape as vrea sa invat din nou sa-l fac.. sa-i mai simt arsita..macar o data! Poate reuseste sa-mi incalzeasca fluturii... sa-mi arda privirile.. sa ma invaluie, sa ma uimeasca, sa ma incante, sa ma ameteasca, sa ma linisteasca, sa-mi dea aripi in flacari... ca apoi sa-mi amintesc frigul din noptile de iarna neimpartita...si sa simt din nou gustul neapartinerii in acea lume inghetata... Si ma smulg brutal din caldura .. si-mi simt sangele inghetat... dureros-chinuitor trecand prin vene.. lasand in urma linii mici... sfasietoare..
Pentru ca frigul este in mine. Si atunci imi aduc aminte ca am uitat intentionat chibritul acasa...
