Cum ar fi daca in fiecare minut ai simti ca te sufoci? Ca nu ai aer? Ca inspiri doar ca sa constati ca nu este suficient aer? Ca esti in plin "aer liber" si pur si simplu aerul nu iti intra in plamani?
Cum e sa incerci intens sa adormi.. in acelasi pat, in acelasi loc, pe aceeasi perna... dar sa simti ca locul tau pur si simplu nu e acolo? Ca tot ce poti sa faci e sa te ridici.. sa fugi... sa cauti aer? Si dintr-o data, tot locul - cunoscut, familiar, "acasa"- devine atat de sufocant incat fugi? Si fugi ... si fugi... cu gandul ca undeva vei gasi aer... si alergi, si cauti, si alergi... si cauti... Disperat.. fiecare fibra din fiinta ta este deschisa spre acea "gura de aer proaspat" care te poate salva... si o cauti.. O cauti in cele mai necunoscute locuri, in cele mai familiar-nefamiliare locuri.. In cele mai necrutatoare si dureroase. Si stii ca te ranesti daca o cauti acolo, dar tu insisti... poate de data asta nu va fi la fel.
Si cauti "gura de aer" care crezi ca te va salva. Si o cauti neincetat. Te agati de fiecare trecator, intreband disperat daca ti-a vazut "gura de aer"... si cauti... si te sufoci - cu cat o cauti mai tare, cu atat te consumi mai tare, si cu atat te sufoci mai intens. Si simti ... cu cat cautarea e mai intensa, mai sufocanta, mai consumatoare, mai puternica... cu atat te scufunzi mai tare... si cu atat "gura de aer" e mai departe...
Si atunci ce ramane?
O "gura de aer"... undeva... departe... pentru altcineva.
Tu nu ai nevoie de o "gura de aer" sa te salveze. "Gura de aer" e in tine.. trebuie doar sa inspiri mai adanc...
Heey, ai castigat la giveaway-ul de pe blogul meu ! Check out my blog :* Felicitari :)
RăspundețiȘtergere